Producția și conținutul știrilor

Introducere în studii media

Cercetările de tip Gatekeeping

Cercetările în domeniul media se focalizează pe:

  • emițător
  • mesaj
  • receptor

gatekeeping = filtrarea informațiilor

Coduri prin care oamenii permit sau împiedică intrarea anumitor informații într-un sistem dat.

Selecția subiectivă = proces de gândire colectivă prin care jurnaliștii luau deciziile editoriale.

– relația angajat – angajator
– relațiile interpersonale
– orientarea spre îndeplinirea sarcinilor

Galtung și Ruge (1965)

– cea mai relevantă cercetare despre gatekeeping și selecția știrilor
– practica jurnalistică presupune un proces de selecții succesive, în acord cu un număr de valori sau criterii de informare care afectează percepția asupra evenimentelor.

Factori informaționali

frecvența – distanța în timp față de un eveniment

intensitatea – pentru a deveni știre, un eveniment trebuie să treacă un anumit prag de atenție din partea publicului

univocitatea – cu cât e mai lipsit de ambiguitate, cu atât mai repede evenimentul va fi relatat

importanța/semnificația – gradul de familiarizare a publicului cu evenimentul

consonanța – cu cât corespunde mai mult așteptărilor publicului, cu atât mai repede devine știre

surpriza – un eveniment neașteptat, care iese din orizontul de așteptări

continuitatea – când un eveniment a trecut de pragul informațional, relatările despre el continuă

structura publicației – întotdeauna se va căuta un echilibru între diferitele tipuri de știri
referirea la națiuni-elită și/sau personalități – implicarea națiunilor sau personelor puternice și importante va atrage atenția pentru ca are efecte de proporții (ex: SUA, Marea Britanie, Rusia; Donald Trump)

personalizarea – evenimentele care sunt asociate cu acțiunile unor oameni vor fi considerate mai “informative” decât cele care au subiecte abstracte, structurale
negativismul – cu cât evenimentul e mai negativ, cu atât mai repede devine știre – “bad news is good news for the press”

Concluzii

Cu cât un eveniment satisface mai mulți factori informaționali, cu atât e mai probabil ca acesta să devină știre (= selecția informațiilor)
=> are loc distorsionarea realității
atât procesul de selecție, cât și cel de distorsionare vor avea loc în toate etapele fluxului informational
=> imagine construită a realității

Limite ale cercetării gatekeeper

– se concentrează aproape în exclusivitate asupra problemeli selecției informațiilor și mai puțin asupra felului în care sunt acestea prelucrate

Cercetările de tip GATEKEEPING în contextul new media

Modificarea structurii organizaționale a redacțiilor de online determină o modificare față de rutinele editoriale din presa scrisă, dar cercetările de tip gatekeeping nu își vor pierde curând relevanța.
Facebook și gatekeeping

ARGUMENT: deoarece sortarea (selecția) e făcută de un software, nu de oameni, procesul de sortare e pur obiectiv

DAR…

1. Algoritmii adesea nu sunt suficient de sofisticați, pentru a fi capabili să funcționeze independent de factorul uman
2. Algoritmii nu sunt neutri, pentru că funcționarea lor se bazează pe valori atribuite de un designer de software (deci intervine factorul uman).
În prezent, social media și motoarele de căutare se comportă ca gatekeeperi editoriali, ceea ce afectează natura și diversitatea conținutului informațional la care au acces utilizatorii.

FRAMING

Analiza cadrelor examinează selecția si preponderența anumitor aspecte ale unei probleme prin explorarea imaginilor, stereotipurilor, metaforelor, actorilor și mesajelor.

Frame-ul sau cadrul = structură cognitivă (legată de cunoaștere) folosită de jurnaliști ca grilă de interpretare și selecție a informației.
– prin intermediul cadrelor, oamenii localizează, percep, identifică, clasifică și organizează experiențele anterioare și le folosesc pentru interpretarea experiențelor ulterioare.

Jurnaliștii folosesc aceste cardre sau structuri cognitive:
– pentru a recunoaște informațiile relevante
– pentru a le include în categorii
– pentru a le oferi publicului într-o formă atractivă

Framing-ul
– proces discursiv al mass-media
– utilizeaza resurse simbolice pentru a participa la construirea semnificațiilor la nivel colectiv
– cadrele au influența asupra materialelor informative (știri, relatări, etc.) este puternică mai ales atunci când lipsesc alte surse de interpretare (fake news – e greu să verificăm dacă este reală/falsă știrea)

Construcția realității prin mass-media
– “realitatea jurnalistică” este produsul complex al proceselor de selectare, decupare, compunere, înregistrarea și difuzare a informațiilor, simbolurilor și imaginilor.

Media events
– mass-media nu transmite simple fapte, ci evenimente mediatice

În mass-media există două mari categorii de știri:
– cele de rutină (fac referire la evenimente obișnuite, care nu au un impact mare asupra publicului)
– cele de non-rutină (Se raportează la știri de mare impact social, care întrerup activitățile obișnuite jurnalistice și care declanșează o acoperire mediatică extraordinară (breaking news)

Coman: “acele evenimente publicare care sunt amplu acoperite de mass-media și care, datorită acestei mediatizări, declanșează procese de meobilizare socială și (uneori) de acțiune politică”.

Construcția evenimentului mediatic presupune selecția tematică (tratată pe larg în studiile despre agenta setting).

Un alt tip de selecție se regăsește în linia editorială (sau politica editorială) a fiecărei instituții media și se referă la
– alegerea “zonelor de realitate” pe care vrea să le acopere = gatekeeping
– la unghiul de abordare al evenimentului = framing

Concluzii

– realitatea socială nu este identica cu realitatea jurnalistică deoarece jurnaliștii selectează și recadrează informațiile
– mass-media oferă reprezentări ale realității
– analiza media trebuie să țină cont atât de mesajele media, cât și de procesele care au loc în redacții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *