Lostrita – Vasile Voiculescu

Lostrita – Vasile Voiculescu

Incadrarea in perioada literara

Scriitorul si poetul Vasile Voiculescu se incadreaza in perioada interbelica, dar activeaza si postbelic cu toate ca opera importanta a fost publicata in perioada interbelica.

Aparitia operei

In volum, opera este cuprinsa postbelic si postum 1964 “iubire magica”. Opera face parte din lungul sir al povestirilor fantastice in care scriitorul valorifica mituri si arhietipuri si valorifica indeletniciri stravechi precum vanatoarea si pescuitul. Acest tip de opera arata legatura stransa intre vanator si vanat, legatura care merge pana la transformarea omului care dobandeste caracteristicile aparte ale vanatului.

Incadrarea in gen si specie literara

Opera literara apartine genului epic, iar ca specie literara este o povestire fantastica.

Explicarea titlului, tema si motive literare

Titlul, in sens morfologic este alcatuit dintr-un substantive comun care, denotative, arata un peste rapitor de culoare aurie cu capul tesit si dinti ascutiti. Valoarea conotativa a titlului este data de relatia lui Aliman in ipostaza de pescar si lostrita in ipostaza de vanat. La nivelul simbolic, lostrita reflecta idealul, visul, absolutul la care fiecare existent umana tinde. Soarta lui Aliman este condusa in mod fatidic chiar de idealul sau.

Tema operei este constituita de calea spre atingerea idealului, subtema este iubirea, iar motivele literare sunt “pescuit, lostrita, apa, descantec”.

Planuri ale povestirii

Spatiul real se intrepatrunde permanent cu cel fantastic in cadrul povestirii, dand astfel aura de fabulous operei. La inceput, autorul il introduce pe cititor intr-o lume fabuloasa. Pornind de la povestile despre diavolul care se arata sub felurite infatisari, cel mai bine in ape, autorul povesteste despre o intamplare asemanatoare petrecuta in apele Bistritei, unde o nagoda apare ca si o lostrita. Acest plan fabulous este accentuat de detaliile despre nenorocirile produse de lostrita, care isi schimba infatisarea ca sai ademeneasca pe flacaii naivi.

Aliman, un pescar iscusit, care nu credea deloc in povestile cu lostrita, lua totul in gluma. Aceste elemnte reale (descrierea personajului Aliman) ajuta la alternanta real – fabulous. Dupa ce Aliman zareste lostrita, reuseste sa o prinda, dar ii scapa, ramane “buimac” si incepe sa o caute mereu. Vazand ca lostrita nu mai apare, iar in mintea lui, ea reprezenta idealul, Aliman se duce la un vraci care il invata ce sa faca. Prin aceste descantece, care le face unei papusi de lemn care seaman cu lostrita, Aliman se leapada de lumea lui Dumnezeu. Faptul ca apele bistritei aduc o fata lesinata care este salvata de Aliman sunt reale, dar primesc o esenta fabuloasa cand este prezentat portretul fetei (“dinti ascutiti ca la fiare”).

Dupa ce mama fetei vine sa-si recupereze fata, Aliman devine trist (plan real). Aliman era detasat de propria persoana deoarece si in noaptea nuntii (cu o fata indrazneata) o viseaza pe lostrita care reuseste sa-l ademeneasca in apa.

La sfarsit, autorul readuce cititorul in planul real, pentru ca se detaseaza, vorbind despre legenda lui Aliman.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *