Lostrita – V. Voiculescu (eseu)

Lostrita – Vasile Voiculescu (eseu)

Structura eseu

Realizati un eseu structurat in care sa demonstrate ca o opera studiata apartine specie literare povestire fantastica. Veti avea in vedere urmatoarea structura:

  • Incadrarea in perioada literara a autorului si mentionarea altor scriitori contemporani lui (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu).
  • Locul aparte pe care il ocupa in literature scriitorului povestirile fantastice
  • Aparitia operei
  • Indicarea ipotezei
  • Definirea povestirii, caracteristici ale povestirii fantastice
  • Explicarea titlului, indicarea temei si a motivelor literare si specificarea referitoarea la apartenenta unora la povestirea fantastica
  • Indicarea tipului de narrator si specificul perspectivei narative
  • Comentarea incipitului
  • Comentarea actiunii, subliniind prin explicatii suplimentare si comentarea elementelor care apartin fantasticului sau personaje care apartin fantasticului
  • Comentarea finalului
  • Tipologizarea personajelor
  • Caracterizarea lui Aliman in relatie cu modul in care isi urmareste idealul
  • Rolul modurilor de expunere (in aceasta opera)
  • Registre stilistice
  • Concluzia
  • Opinia

Eseu – comentariu

Autor

Vasile Voiculescu face parte din perioada interbelica, dar activeaza si postbelic cu toate ca opera importanta a fost publicata in perioada interbelica, alaturi de alti scriitori contemporani lui, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu si Camil Petrescu.

Geneza

In volum, opera este cuprinsa postbelic si postum 1964 “iubire magica”. Opera faced parte din lungul sir al povestirilor fantastice in care scriitorul valorifica mituri si arhietipuri si valorifica indeletniciri stravechi precum vanatoarea si pescuitul. Acest tip de opera arata legatura stransa intre vanator si vanat, legatura care merge pana la transformarea omului care dobandeste caracteristicile aparte ale vanatului.

Opera

Opera “Lostrita” apartine genului epic, iar ca specie literara este o povestire fantastica.

Teorie

Povestirea este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse intre ale schitei si nuvelei in care este surprinsa o singura intamplare, relatata de cele mai multe ori la persoana I de un personaj narrator sau de un narrator martor, accentual punandu-se pe actune.

Ca si particularitati ale povestirii avem povestirea la persoana I pentru a se permite o relatie speciala intre povestitor si cititor, acordand oralitatea stilului. In povestire se creaza o atmosfera aparte specifica tipului de povestire. Timpul evocat este uneori istoric si alte ori mitic. Finalul povestirii are rol de a transmite un mesaj etic.

Explicare titlu

Titlul, in sens morfologic este alcatuit dintr-un substantive comun care, denotative, arata un peste rapitor de culoare aurie cu capul tesit si dinti ascutiti. Valoarea conotativa a titlului este data de relatia lui Aliman in ipostaza de pescar si lostrita in ipostaza de vanat. La nivelul symbolic, lostrita reflecta idealul, visul, absolutul la care fiecare existent umana tinde. Soarta lui Aliman este condusa in mod fatidic chiar de idealul sau.

Tema

Tema operei este constituita de calea spre atingerea idealului, subtema este iubirea, iar motivele literare sunt “pescuit, lostrita, apa, descantec”.

Tip de narator si perspectiva narativa

Tipul de narator este naratorul martor, iar perspectiva narativa este subiectiva.

Incipit

Incipitul este reprezentat de formula initiala “Nicaieri diavolul cu toata puita si nagodele lui nu se ascunde mai bine ca in ape. Dracul de balta se stie, este nelipsit dintre oameni sic el mai amagitor. Ia felurite chipuri de la luminita care palpaie in beznele noptii si trage pe calatorul ratacit la adanc, pana la fata suie care se scalda in vultori si nu-I decat o stima vicleana, cursa pusa flacailor nestiutori ca sa-I inece.” El ne introduce in lumea fabuloasa, unde diavolul se ascunde in apa si pune stapanire pe oamenii mai slabi de fire. Limbajul este unul bogat in arhaisme si regionalism de exemplu “puita”, “nagodele”, “suie”, “se scalda”. El are rolul de a contura inca de la inceput imaginea diavolului si faptele sale asupra oamenilor. Avand in vedere aceste caracteristici, incipitul introduce cititorul in lumea fabuloasa unde diavolul avea o reputatie semnificativa raportat la intreaga societate.

Nicaieri diavolul nu se ascundea mai bine decat in ape. O nagoda cu infatisare de lostrita se scalda in vultori si le pune curse flacailor nestiutori pentru a-I ineca. Pentru a-si insela prada, ea creste de trei ori pea tat si isi schimba infatisarea (se face mai frumoasa, mai ademenitoare. La inceput, autorul il introduce pe cititor intr-o lume fabuloasa.

Pornind de la povestile despre diavolul care se arata sub felurite infatisari, cel mai bine in ape, autorul povesteste despre o intamplare asemanatoare petrecuta in apele Bistritei, unde o nagoda apare ca si o lostrita. Acest plan fabulous este accentuat de detaliile despre nenorocirile produse de lostrita, care isi schimba infatisarea ca sai ademeneasca pe flacaii naivi.

Aliman, un pescar iscusit, care nu credea deloc in povestile cu lostrita, lua totul in gluma. Aceste elemnte reale (descrierea personajului Aliman) ajuta la alternanta real – fabulous. Dupa ce Aliman zareste lostrita, reuseste sa o prinda, dar ii scapa, ramane “buimac” si incepe sa o caute mereu. Vazand ca lostrita nu mai apare, iar in mintea lui, ea reprezenta idealul, Aliman se duce la un vraci care il invata ce sa faca. Prin aceste descantece, care le face unei papusi de lemn care seaman cu lostrita, Aliman se leapada de lumea lui Dumnezeu. Faptul ca apele bistritei aduc o fata lesinata care este salvata de Aliman sunt reale, dar primesc o esenta fabuloasa cand este prezentat portretul fetei (“dinti ascutiti ca la fiare”). Aliman reuseste sa o salveze, o ia la el acasa, se indragosteste de ea asemanand-o cu lostrita (plan real). Dupa ce astia isi fac planuri de maritis, apare mama fetei care o ia acasa pe Ileana, iar Aliman ramane trist (tot plan real). Se gaseste o fata mai indrazneata care sa-l ia de sot, dar in noaptea nuntii vine la el un satean sa-I dea de veste ca in Bistrita s-a aratat lostrita (elementele fantastice incep sa se intrepatrunda cu realul. Aliman, auzind acestea, fara sa mai stea pe ganduri, fuge si se arunca in valurile involburate, prinzand lostrita in brate si potejand-o de bustenii din apa. In fapta lui nebuneasca, el isi pierde viata (plan real), salvand lostrita (elemente fantastice).

Final

Finalul este reprezentat de formula finala “Dar povestea lui Aliman a ramas vie si mereu mladioasa. Creste si se impodobeste an de an cu noi aduse si alte scornituri dupa inchipuirile oamenilor, jinduiti de intamplari dincolo de fire. Ea colinda in sus si-n jos malurile Bistritei. Urca odata cu carausii, coboara cu plutasii, sta cu copiii…Dar se misca necontenit alaturi in rand cu lostrita fabuloasa, care nu-si gaseste astampar, cand fulgerand ca o sabie bulboanele, cand odihnindu-se pe plavii, cu trup de ibovnica la soare in calea flacailor aprinsi si fara minte. “Faptul ca povestea lui Aliman este inca vie, indica o leganda ramasa vie, pe care satenii o tot “impodobesc” an de an. Finalul are rolul de a transmite un mesaj etic, iar Acela ca diavolul oriunde s-ar afla, sub orice infatisare, reuseste sa puna stapanire pe om. Limabjul este bogat in regionalisme si arhaisme.

Personaje

Personajele din text sunt putine si pot fi tipologizate dupa mai multe criteria. Aliman este personajul principal, protagonist, pozitiv, dinamic, plat si este tipul flacaului ambitios si dependent de idealul propriu. Vraciul batran este personaj secundar, negative, plat si este tipul omului cu vraji si dependent de diavol. Ileana este personajul secundar, pozitiv, rotund. Satenii este un personaj colectiv, plat, pozitiv si este tipul colectivului care da de veste tot ce se intampla in sat. Mama Ileanei este un personaj secundar, plat si fata care se marita mai tarziu cu Aliman este personaj secundar, plat.

Aliman, dup ace este vrajit de lostrita, o considera ca si un ideal in viata, pe care trebuie sa-l urmreasca pana la capat. Lostrita, pentru el este ca si o obsesie pentru el, de aceea se manifesta ca si cum ari fi vrajit de ea. Vazand ca nu mai apare in apele Bistritei, Aliman devie trist, adormit “parca intrase in el semnul iernii”. Cu gandul la lostrita, se mai inveselea putin. Asculta cu mare drag povestile despre ea, considerandu-se o miere pentru sufletul sau ranit. Pe timpul iernii, activitatea sa permanenta este de a sparge gheata apei pentru a trimite “putin vazduh pestilor”. Dupa trecerea iernii, lostrita cea mare tot nu se arata, trezind intrebari in sufletul lui Aliman. El o cauta ingrijorat multa vreme, dar abia pe la Paste se arata. De data asta insa, ea est emai mandra, mai frumoasa, ceea ce trezeste in personaj barbatia de alta data. Acum, pentru a prinde pestele pescuieste non-stop, dar lostrita reprezenta ceva ce Aliman nu mai putea atinge. In mintea lui, insa Aliman traieste doar din amintiri, dand dovada de slabiciune, dar nu se da batut. Satenii insa, radeau de el. Faptul ca se duce la vraci este o dovada de disperare si constientizare ca singur nu va putea sa o prinda. Cand apele ii aduc fata asemanatoare lostritei, personajul isi intipareste in minte ca ea este cea cautata, astfel uita complet de trecut, dar este trezit la realitate cand mama fetei vine dupa ea. Aliman intra in starea de dinainte, de disperare, se considera pierdut fara idealul sau alaturi, dar accepta sa se casatoreasca cu o fata indrazneata, reusind totusi sa mearga mai departe. El intra intr-o stare de hibernare, dar cand aude ca lostrita a aparut din nou, se arunca in apa, uitand de toate incercarile sale de a o prinde. Aliman, inca de la inceput o considera un ideal care se dovedeste a fi impolsibil de urmat, dar apoi, din disperare ajunge sa se omoare, renuntand la propria viata pentru a-I fi alaturi diavolului.

Moduri de expunere

Modurile de expunere sunt prezente in acest text, avand un rol important. Naratiunea are rolul de a derula faptele chronologic, pentru a arata faptele si consecintele diavolului. Dialogul lipseste din acest text, lasand faptele sa vorbeasca de la sine, iar descrierea are un rol important in a contura trasaturile personajelor si gravitatea faptelor.

Limbaj

Limbajul din acest text este bogat in regionalism si arhaisme, cum ar fi “zvacnit”, “petrecanie”, “genuna”, “bulboanele”,”bucalat”. El are rolul de a oferi textului o intelegere aparte.

Moduri de expunere

Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Lostrita”, apartine genului epic, fiind o povestire fantastica.
In opinia mea, textul m-a impresionat prin modul in care Aliman isi urmareste idealul, asfel incat pana la urma este distrus psihic, iar apoi fizic, chiar de el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *