Iapa lui Voda – Mihail Sadoveanu

Iapa lui Voda – Mihail Sadoveanu

Incadrarea in gen si specie literara

Opera Iapa lui Voda de Mihail Sadoveanu apartine genului epic, iar ca specie literara este o povestire in rama.

Aparitia operei

Opera este publicata in volumul “Hanul Ancutei”, volum de povestiri publicat in anul 1928. Despre acest volum Tudoar Vianu afirma “mester priceput este Sadoveanu cand este vorba sa evoce o figura sau o situatie”. Descrieri mai intinse, cu acumulare de note vazute, nu lipsesc in opera atat de intinsa a povestitorului. De asemenea, Ion Vlad, spunea “Hanul Ancutei” este cartea povestirilor, a istoriilor de demult, a initierii in arta desavarsita a naratiunii.

Structura compozitionala a volumului

Volumul “Hanul Ancutei” cuprinde un sir de 9 povestiri, cadrul acestora fiind ilustrat in prima dintre ele, respective Iapa lui Voda, aceste povestiri sunt: Iapa lui Voda, Haralambie, Balaurul, Fantana dintre plopi, Cealalta Ancuta, Judel al sarmanilor, Negustor Lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei fantanarul.

Comentarea cadrului povestirilor

Cadrul povestirilor din volumul Hanul Ancutei se regaseste in Iapa lui Voda, fiind prima povestire.

Timpul mitic caracterizeaza spatial din rama si personajele care asista la povestire. Ceea ce nu se schimba niciodata la povestire este hanul unde se realizeaza un ritual sau un ceremonial pe care toate personajele il urmeaza, fiind evocarea unor amintiri. Cadrul din cele 9 povestiri ramane stabil la inceput, mai tarziu pe parcurs ce are loc evocarea, el se schimba in functie de povestirea personajului. Asadar, reperele spatio-temporale ale cadrului nu se schimba, astfel creandu-se din Hanul Ancutei insusi un personaj care evolueaza in timp, dar nu-si schimba numele. De altfel, spatial evocat de personaj este tot fix, neschimbat apparent, caracteriand astfel timpul istoric.
In Iapa lui Voda, incipitul caracterizeaza hanul ca fiind un loc pentru vremea petrecerilor si povestilor, unde lautarii cantau fara oprire si portile hanului stateau deschise ca la Domnie. Aceste trasaturi indica din nou timpul mitic si demonstreaza faptul ca, cadrul este un spatiu permanent neschimbat si active, iar timpul istoric caracterizat de povestirea comisului Ionita.

Momentele subiectului

Expozitiunea cuprinde cadrul (reperele spatio-temporale) adica prezentarea hanului. El este prezentat ca fiind un loc de popas pentru oameni care acceptau ritualul de evocare a unei amintiri. In anul in care se spunea ca au cazut ploi naprasnice vara, iar culturile de tpoamna au fost pe masura, s-au adunat la Hanul Ancutei oamenii care veneau din tara de jos. Un strain, in aceste zile statea nemiscat si participa la petrecere. Le se mandrea cu calul sau, iar numele lui era comisul Ionita.

Intriga cuprinde momentul cand comisul Ionita incepe sa povesteasca intamplarea cu Voda.

Desfasurarea actiunii cuprinde povestirea comisului. Pe vremea cand el era tanar si se afla tot la Hanu Ancutei, dar se afla mama Ancutei si venise tot cu iapa cu care era acum, un boier se indrepta spree I, iar oamenii fiind politicosi, il invitasera la masa unde comisul se plange de nedreptatea in legatura cu un teren de pamant. El avea intentia sa mearga la Voda pentru a I se face dreptate, iar daca nu, il invita pe Voda sa ii pupe iapa nu departe de coada, nestiind ca boierul de la han era chiar Voda. Urmatoarea zi, pleaca la curtea boierului. El ingenuncheaza in fata lui Voda.

Punctul culminant are loc atunci cand comisul isi da seama ca Voda era chiar boierul de la han.

Deznodamantul cuprinde incheierea povestirii. Comisului I se face dreptate si boierul trimite o sluga la locul faptei pentru a clarifica situatia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *