“De ce gresim?” – eseu

Eseu argumentativ pornind de la citatul “Greselile nu se iarta, ci se repara”

A gresi e omeneste, a persevera e diabolic. Orice om isi permite sa greseasca, dar oare de ce nu se opreste?

Afirmatia “Greselile nu se iarta,ci se repara” este foarte adevarata, sunt intru totul de acord.

In primul rand, atunci cand “calci pe bec” este important sa-l strangi nu sa te apuci de plans. Nimanui nu-i plac vorbele lipsite de fapte. E ca si cum ti-ai afirma existenta prin moarte. Atunci cand ai gresit dintr-un anume motiv, e vreme sa faci primul pas, sa incerci sa repari sursa greselii. Miezul trebuie descoperit si reparat, iar pentru a putea face asta ai nevoie mai ales de vointa. Absolut nimic nu se face din suflet fara pic de vointa omeneasca, un impuls din suflet catre trup.

In al doilea rand, este foarte important si necesar sa stii cum si cand sa ierti deoarece acel ce iarta e om bun cu suflet mare si are numai lucruri bune de castigat. Chiar daca un suflet nevinovat “calca stramb” in fata noastra este absolut inevitabil sa nu-ti treaca prin minte “Gata! Pana aici a fost prietenia noastra. Nu vreau sa te mai vad niciodata!” Totusi, aceste lucruri le spunem cand simtim durere, dar continuam sa le sustinem datorita defectului de a fi incapatanat. Nu trebuie sa uitam, cea mai mare calitate a unui om este de a ierta. Evident, asta nu implica aparitia indiferentei sau a nepasarii. Nu trebuie sa devenim cei mai “iertatori” oameni. Oricum asta se invata, trecand prin viata-

De asemenea, in opinia mea, gresim ca sa INVATAM si nu pentru a ne demonstra defectele care oricum exista.

Avand in vedere aceste argumente, iarta dar fa-o cu sufletul si nu cu mintea si cere fapte nu doar vorbe!

 Sper ca acest mic eseu argumentativ te-a ajutat in vreun fel. A fost realizat ca si cerinta pornind de la citatul “Greselile nu se iarta, ci se repara”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *