Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – Camil Petrescu

Eseu – comentariu

Autor

Camil Petrescu face parte din perioada interbelica, cea care ii cuprinde atat piesele de teatru cat si poeziile si romanele scriitorului. Coexista in epoca atat romanul modern subiectiv, cat si romanul realist balzacian sau cel mitic traditional.

Anul publicarii

Opera “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a fost publicata in anul 1930. In 1933 apare al doilea roman “Patul lui Procust”. Semnificatia sintagmei titlului din al doilea volum se aplica atat primuluii roman cat si dramelor de idei, fiind considerata spatiu al nepotrivirii.

Geneza

Opera a fost anuntata cu mult inainte de aparitie in cadrul presei. Se vehicula aparitia unei succesiuni de nuvele. Scriitorul marturiseste ca nuvela pe care a inceput sa o scrie si-a marit dimensiunile la sute de pagini in manuscris, depasind cu mult intinderea nuvelei “Puteam continua la infinit si nu m-as fi oprit”, “De aceea a trebuit sa aleg un final”. La inceput a fost anuntat romanul capitanului Andreescu. Titlul sufera modificari devenind “proces verbal de dragoste si razboi”. Varianta finala care asimila cele doua experiente fiind “Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi”, la baza operei ca document autentic sta jurnalul de campanie al scriiitorului, povestea de iubire fiind pur inventata. Ca urmare, in roman se dezvolta doua fire narative ce urmaresc iubirea si razboiul, fiecare experienta fiind plasata intrun timp obiectiv sau subiectiv.

Ipoteza

Opera data este un roman psihologic subiectiv modern al experientei avand toate caracteristicile necesare.

Teorie si tehnici folosite

Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizare, cu o intriga complicata si o actiune ampla.

Romanul psihologic are drept obiect investigarea detaliata a vietii interioare, observarea psihologica, iar drept subiect are cazurile de constiinta. Este scris de obicei la persoana intai pentru ca pune accent pe descrierea starilor sufletesti, a problemelor de constiinta sau chiar patrunderea in zonele obscure ale inconstientului.

Anticalofilismul este tehnica prin care scriitorul se declara impotriva expresivitatii artistice a textului daca nu exprima autentic toate trairile personajului.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subietiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana intai, luciditatea (autoanalizei), anticalofilismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea intensa.

Modernismul, in sens restrans, deseneaza miscarea literara constituita in spatiul hisparo-american, la sfarsitul secolului al XIX-lea, miscare care orienteaza poezia spre o estetica a sinceritatii si a rafinamentului. In sens larg, modernismul reprezinta o manifestare radical, indrazneata a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. E opus traditionalismului.

Explicarea titlului

Conotativ, titlul indica cele doua carti ale romanului desemnand povestea de iubire dusa pana undeva si experienta razboiului care omoara si ceea ce a ramas din iubirea lui Stefan si a Elei. Cele doua secvente sunt unite de substantivul “noapte” in mod simbolic, el desemnand dezamagirea, deziluzia, decaderea valorilor in care persoajul credea si care iau o alta ordine.

Tema

Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de constiinta. Subtemele operei sunt si cele doua experiente care marcheaza destinul personajului, iubirea si razboiul.

Capitole

Romanul contine doua carti ce corespun celor doua secvente din titlu. Este sunt structurate in capitole cu titlu sugestiv pentru a rezuma situatiile care declanseaza sentimentele contradictorii ale personajelor. Din cartea intai se remarca urmatoarele capitole “La Piatra Craiului in munte”, “Diagonalele unui testament”, “E tot filozofie”, “Ultima noapte de dragoste”, iar in a doua parte “Intaia noapte de razboi”, “Fata cu obraz verde la vulcan”, “Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. Se remaca o subordonare a discursului narativ unor tehnici specifice: tehnica flashback-ului, memoria involuntara si fluxul memoriei, cea din urma fiind supusa analizei psihologice si a introspectiei (analiza propriilor sentimente).

Tip de narator

Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Naratiunea la persoana intai presupune existenta unui narator implicat. Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului narator care mediaza intre cititor si celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul principal. Insa situatia eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate si analizate.

Incipit

In incipitul romanului se apeleaza la un artificiu compozitional. In primavara anului 1916, personajul principal se afla concentrat pe Valea Prahovei. Incipitul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ timpul nararii si timpul naratiunii (trecutul povestii de iubire).

Subiectul romanului

Fortificatiile de pe Valea Prahovei se intindeau intre Busteni si Predeal. Erau niste santulete ca pentru scurgere de apa, acoperite ici si colo cu ramuri si frunzis intarite cu pamant ca de un lat de mana, erau botezate de noi transee si aparau un front de zece km.

Romanul incepe cu prezentarea lui Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de frnt al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor ed pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei. In acest prim capitol, intitulat “La piatra Craiului, in munte” autorul se refera cu o ironie usturatoare la incompetenta sistemului de aparare militara al tarii, in preajma primului razboi mondial.

Desi frontul se intindea pe 10-15km cu “niste santulete ca pentru scurgere de apa”, pe care “zece porci tiganesti cu bauturi puternice ” le-ar fi ramas intr-o jumatate de zi. Ca sa nu fie demascata tactica militara atat de bine gandita si atat de eficienta, temerile “nu circulau decat cu perdelele trase sau, daca nu erau perdele, cu geamurile majite de vopsea alba, iar de la Sinaia, pe fiecare culoar erau santinele cu boieneta la arma “Despre aceste transee-jucarii” se vorbea cu mandrie si respect in toata tara, in Parlament si in presa.

Discutia celor paisprezece ofiteri adunati  “in odaita scunda a popotei” se poarta in jurul unui fapt divers comentat de presa, privind achitarea de catre tribunal – a  unui barbat care isi ucisese sotia surprinsa in flagrant delict de adulter. Dezbaterea asupra acestui caz este aprinsa si contradictorie privind relatiile dintre soti si sentimentul de casnicie poate sau nu sa dea celuilalt dreptul de a decide asupra vietii partenerului.

Capitanul Dimiu, corabu si Floraiu vin fiecare cu pareri diferite sustinute cu argumente rationale sau nu. Insa interventia lui Stefan este surprinzatoare pentru ceilalti confirmand principiul estetic ca poti vorbi sincer numai despre tine, despre trairile si receptarile proprii. Discutiile starnite minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste in conceptia eroului si-i declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, simtita cu forta si dominata de incertitudini, in numele careia se straduieste din rasputeri sa obtina permisiunea sa plece la Campulung pentru a se intalni cu sotia.

Prin memorie involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu nareaza faptele retrospective in jurnalul de campanie, aducand in prezent (in timp subiectiv) experienta sa erotica “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala” este fraza cu care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol, dar si retrospectiva iubirii dintre Stefan si Ela.

Casatoria lor este linistita o vreme, mai ales ca duc o existenta modesta, aproape de saracie, bucuriile lor erau “excursia la Mosi si strengaria de a ne da in calusei, de a manca floricele si de a bea un top de bere”, iubirea fiind singura lor avere. Echilibrul tinerii familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar, Tache.

Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice si ca in procesul care urmeaza intre rude din cauza testamentului ambiguu, ea tine cu indarjire ca sotul sa nu renunte la mostenire, Stefan fiind uimit de aceasta atitudine a sotiei sale, pe care ar fi vrut-o “mereu feminina”.

In cele din urma, Gheorghidiu cedeaza in fata rudelor, ba chiar investeste o parte din bani intr-o fabrica de metalurgie. Licitatia fabricii a iesit prost, deoarece s-a ivit un “concurent extrem de periculos in persoana unuia, Tanase Vasilescu Lumanararu. Afacerea cu fabrica se dovedeste a fi un dezastru atat din lipsa de specialitati, cat si din cauza razboiului din Germania.

Intr-o dupa-amiaza, pe cand cei doi soti se plimbau la Sosea, o intalnesc pe Anisoara, verisoara cu Stefan si maritata cu un mare msoier. Sub influenta acestei verisoare, Ela este atrasa intr-o lume mondena lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, de distractii nocturne sau escaade, lume in care ea se incadra uimitor.

Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, aducand progresiv nelinisti si indoieli interioare care devin sfasietoare. In casa Anisoarei, cunoscusera “un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei”, care le invata pe doamne un dans nou si la moda, tango-ul. Anisoara care avea mania excursiilor, hotaraste ca de Sf. C-tin si Elena sa plece cu totii pentru trei zile la Odobesti cu trei masini. Stefan este surprins de eforturile pe care sotia le facuse pentru a-l avea pe domnul G. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carui moment culminant are loc cu ocazia excursiei la Odobesti. In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G, care dupa opinia personajului anrator ii va deveni mai tarziu amant. Nervos peste masura, Stefan ii spune la intoarcere ca va divorta de ea, insa Ela este candida si nevinovata, jura ca nu stie despre ce este vorba.

Personajele

Stefan Gheorghidiu, personajul-narator reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traieste drama indragostitului de absolut. Filozof, el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa in realitate, evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscut de cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta. In acest sens, Ela este cel mai “misterior” personaj, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de viziunea personajului-narator. De aceea cititorul nu poate pronunta asupra fidelitatii ei sau daca e mai degraba superficiala decat spirituala.

Stil

Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului. Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii, ci efectul de artificialitate, ruptura de limbajul cotidian pe care o provoca emfaza din limbajul personajelor din romanul traditional. De aceea banalizeaza, de pilda, obiectul si limbajul in care se poarta discuta de la popota (capitolul II). Personajul-narator comenteaza astfe conversatia ofiterilor: “Platitudini, poncife din carti si formule curente…”. Aceasta nu este doar o critica la adresa pretentiei de cultura a ofiterilor, ci mai ales a unui “mod neautentic de a vorbi”, teatralizat, mimetic, dar fals.

Concluzie

In concluzie, romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman modern, psihologic, avand drept caracteristici timpul prezent si obiectiv cat si autenticitatea trairii.

6 thoughts on “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – Camil Petrescu”

  1. Delia says:

    Nu se poate asa ce va nu gasesc cea ce vreau nu se poate

    1. admin says:

      Ce anume nu gasesti?

  2. Irina says:

    Sunt foarte de folos eseurile acestea. Bravo!! 🙂

    1. admin says:

      Multumesc.

  3. magda says:

    nu ai relatia incipit final ..nu vorbesti despre subiectul romanului(daca ai scris un rezumat nu inseamna ca acela este subiectul)-trebuia sa adaugi ca subiectul este doar un pretext, actiunea fiind acronica, subiectul este alcatuit din secvente reluate. Nu ai citate! Insa am gasit si cateva idei bune car sa-mi umple golurile eseului

  4. Andrei says:

    Am si eu nevoie de contextul operei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *