Traditionalism

Definitie:

Traditionalism inseamna atitudinea culturala care exprima un atasament excesiv pentru valorile trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de superioritate fata de cele noi. In arta si literatura, termenul traditionalism intra in opozitie cu tendintele si valorile moderne. In traditionalism, un loc privilegiat il ocupa folclorul national, sursa de inspiratie in creatia artistilor. In literatura romana, de orientare traditionala au fost samanatorismul, poporarismul si gandirismul.

Caracteristici:

Conceptul de traditionalism, vehiculat ca atare in perioada interbelica prin opozitie cu modernismul, reprezinta o tendinta a liteaturii de a se indrepta spre lumea satului, spre folclor, spre istorie, spre “primitivism” prin respingerea ideii de civilizatie. Fara a fi o miscare unitara, traditionalismul s-a concretizat in perioada premergatoare Primului Razboi Mondial prin doua grupari literare.

Cea dintai s-a format in jurul revistei bucurestene Semanatorul (1901-1910), de la care isi ia si numele – “semanatorism”. Principalul ideolog a fost Nicolae Iorga, iar printre colaboratori s-au numarat Alexandru Vlahuta, George Cosbuc, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu. In centrul atentiei acestor scriitori se afla spatiul rurar, opus orasului considerat un teritoriu decadent. Scopul era protejarea traditiei rurale, a specificului national, instruirea unei zone securizante, care sa fereasca satul de influentele nocive din afara.

Cea de-a doua grupare traditionala s-a realizat in jurul revistei Viata romaneasca, aparuta la Iasi, din anul 1906 pana in 1929, si apoi la Bucuresti, din 1930. Condusa o lunga perioada de criticul G. Ibraileanu, revista i-a avut printre colaboratori pe poetii Ion Minulescu, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu s.a. Punctul de plecare al gruparii l-a constituit “narodnicismul” rus din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, de la care miscarea si-a luat numele – “poporanism”. Continuand intr-o oarecare masura semanatorismul, poponaristii si-au extins “teritoriul”, renuntand a se mai axa exclusiv pe lumea rurala.

Cea de-a treia grupare traditionala se organizeaza in perioada interbelica in jurul revistei Gandirea (1921-1944). Aparuta la Cluj sub directia lui Cezar Petrescu si D.I. Cucu, revista se muta la Bucuresti dupa numai un an, fiind condusa, din 1923, de un comitet director format din Lucian Blaga, Nechifor Crainic, Adrian Maniu, pentru ca din anul 1926, sa treaca sub conducerea lui Nechifor Crainic, care a devenit principalul ideolog al gruparii gandiriste. Avand initial un caracter ecletic, revista va capata curand o orientare autohtonist-ortodoxista, mai cu seama dupa ce la conducerea ei se instaleaza Nechifor Crainic. Daca semanatoristii pun pe primul plan satul si natura, daca poponaristii sunt preocupati de ideea promovarii unei culturi nationale, gruparea din jurul revistei Gandirea va prelua o parte din ideile intaintasilor, dar altoite pe o baza spiritualist-ortodoxista.

Programul reviste a oscilat intre doua directii putin deosebite in elementele lor de baza. Una este data de articolul lui Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin. Aici poetul-teoretician impinge traditia dincolo de granitele Evului Mediu autohton, in preistorie si mit – in fapt un timp mitic romanesc. Pe linia ideilor filozofului german Oswald Spengler din Declinul Occidentului, carte atat de discutata in epoca, el face o disociere intre cultura, inteleasa ca momentul de avant al unui popor, si civilizatie, care anunta declinul.

Cea de a doua directie este a ortodoxismului, teoretizat de Nechifor Crainic in articolul-program Sensul Traditiei si in eseul Isus in tara mea. Ilustratia revistei Gandirea, realizata in mare parte de pictorul Demian, urmeaza acelasi traseu. Se militeaza in mare parte de o etnicizare a credintei in conformitate cu sufletul national . Autohtonia si crestinismul devin, asadar, notele definitorii.

Cei mai importanti poeti grupati in jurul revistei sunt Vasile Voiculescu, Radu Gyr si Aron Cotrus. Primul se caracterizeaza printr-o lirica prin care limbajul religios se imbina cu zbaterile omului aflat in fata unor intrebari esentiale despre rosturile omuilui in univers, despre timp, precum Toiag de inger.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *