Comedia – O scrisoare pierduta – I.L.Caragiale (comentariu)

Comedia

O scrisoare pierduta – I.L.Caragiale

Eseu – comentariu

 

Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor clasici, fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si schita sau opere dramatice de tip comedie si drama.

Scriitorul formeaza o lume aparte inspirata din burghezia vremii in cadrul comediilor O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa, Conul Leonida, Fata cu reactiunea. Scrie o singura drama numita Napasta, in epoca fiind discutata la nivel de proces paternitatea acestuia. Titu Maiorescu este cel care il reabiliteaza in epoca pe I.L.Caragiale.

Se remarca in scrierile lui I.L.Caragiale satira vehementa fata de tot ce era morav social, situatie sau caracter discutabil, comediile sale fiind inspirate din evenimente locale petrecute.

Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.

Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.
Comedia se clasifica in comedie de situatii (de intriga) – cu intamplari derulate intr-un ritm alert, cu rasturnari bruste de situatie si cu rezolvari neasteptate. A doua clasificare este comedia de moravuri – prezinta, cu scop moralizator, defecte umane (morale) sau moravuri sociale. A treia clasificare este comedia de caractere – cu accent pe latura psihologica a personajelor, infatisand adesea caractere (avarul, orgoliosul, naivul, etc.)

Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de contrastul/ nepotrivirea dintre aparenta si esenta, pretentii si realitate, asteptari si rezultate.
Comicul se clasifica in mai multe tipuri/ forme de realizare a efectului comic. Comicul de situatie este creat prin rasturnarea spectaculoasa de situatii, prin prezenta incurcaturilor, a confuziilor. Comicul de caractere schiteaza tipuri umane – avarul, canalia, familistul, care sunt vizibile prin patima ce-i stapaneste. Comicul de moravuri evoca modul de viata al unei epoci, tabieturile unor familii, snobismul, incultura, aerele unor personaje care pretind apartenenta la o clasa superioara a societatii. Comicul de limbaj se refera la modul de expunere al personajelor, tradandu-l incultura prin folosirea gresita a unor termeni, tautologia, ticurile verbale, truismele, constructiile prolixe. Comicul de nume Farfuridi si Branzovenescu, cuplu caragialesc al carui nume are sugestii culinare.

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, aplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).

Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se acumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte secundare acumulandu-se in cel principal, scotandu-se astfel in evidenta aplificarea treptata a conflictului.

Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.

Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul al treilea in sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in gradina lui Zaharia Trahanache.

Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache, care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.

Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la centru solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al II-lea.

In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.

Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda).

Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu, Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si ticaitul, Zoe reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.

Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura, coincidenta, echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc pierderea scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si Dandanache ajung candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare cetateanul turmentat pot fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si Catavencu, iar Farfuridi si Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul duce scrisoarea de la unii la altii. Dandanache ii confunda pe Tipatescu si Trahanache.

Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor gramaticale si ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile gresite, etimologie populara (atribuirea de sensuri inexistente unor cuvinte necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea lor incorecta), contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si proxilitatea. Ca si exemple avem “famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”. “Capitalist” semnifica locuitor din capitala, iar “scrofulos” care isi face datoria scrupulos. “Manopera” inseamna lucru falsificat, liber-schimbist, un om cu idei foarte flexibile. “Lupte seculare care au dura aproape treizeci de ani”, “12 trecute fix”, Ă¯ndustria romaneasca e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “din doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica…”, “un popor care nu merge inainte sta pe loc”, “eu, care familia mea de la patuzsopt in camera si eu ca rumanul impartial, care va sa zica, cum am zite, sa traiasca”, “aveti putintica rabdare” (Trahanache), “curat…” (Pristanda), “n-ai idee, conita mea” (Dandanache).

Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui personaj. Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul maleabil, trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un prenume infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume Agamemnon, cuceritorul Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana” (incurcatura), ceea ce se potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un nume explicabil in mai multe feluri: terminatia este usor straina, de nume cosmopolit, iar prima parte trimite fie la interjectia “cat”, sugerand caracterul sau demagogic, fie la substantivul “cata” (carlig), care arata predispozitia sa de a profita de orice prilej pentru a-si realiza ambitiile politice, chiar si la substantivul “cataveica”, haina cu doua fete, ideea releanta pentru firea sa “liber-schimbista”. Farfuridi si Branzovenescu au un nume care trimit la domeniul culinar, deci fara legatura cu politica, ei fiind niste impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda are un nume relevant pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal, “pristandaua” fiind numele unui joc popular, care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.

Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel: demagogul fiind Catavencu, Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul (barbatul inselat) are pe Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este Branzovenescu.

Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de personaje – satira virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata, dincolo de comic se ascunde tragedia acestei lumi. De astfel, comedia a fost sursa declarata a teatrului absurdului reprezentat de Eugen Lovinescu, in special prin limbaj.

Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rastunari bruste de situatie, introducerea unor elemente surpriza, anticipari, amanari), mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.

Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii decisive in derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gaseste, din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai lui Catavencu si o duce in final ändrisantului”, coana Joitica. Dandanache este elementul surpriza prin care se realizeaaza deznodamantul; el rezolva ezitarea scriitorului intre a da mandatul de deputat prostului Farfuridi sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei, prin generalizare si ingrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind “mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.

Clasicismul este o doctrina literara cristalizata in secolul al 17-lea in Franta, caracterizata prin imitarea operelor Antichitatii greco-latine, potrivit unor reguli deduse din capodoperele acesteia. Clasicismul presupune, indiferent de epoci, subiecte nobile, monumentale si o expresie simpla, echilibrata, eleganta.

Ca si caracteristici, clasicismul este un curent rationalist in care exista obiectivitate si se respecta normele de compozitie, a regulilor (celor trei unitati: de loc, de timp, de actiune). Exista interesul pnetru natura umana (tipuri eterne) si idealul imbinarii frumosului cu binele si adevarul, a utilului cu placutul. In opere se afla ordine, echilibru, armonie, rigoare si are loc puritatea genurilor, sobrietatea stilului, scopul fiind didactic si moralizator.

Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.

In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *