Romanul social obiectiv realist postbelic – Morometii – Marin Preda

Romanul social obiectiv realist postbelic

Morometii – Marin Preda

Autor

Scriitorul Marin Preda face parte din perioada postbelica a literaturii romane, opera sa literara imbinand viziunea realista a lumii cu cea moderna. Scriitor complex, in romane valorifica atat lumea de tip antebelic in spatiul rural cat si in cel citadin. Dintre operele sale se remarca “Viata ca o prada”, “Cel mai iubit dintre pamanteni” sau “Morometii”, opera complexa publicata in 2 volume si bazata pe viata scriitorului.

Anul publicarii

Opera literara “Morometii” este publicata in doua volume, volumul 1 in 1955 si volumul al 2-lea in 1967, diferenta de 12 ani dintre cele doua volume nu schimba cu nimic stilul elaborarii narative, iar evenimentele curg fluent unele din celelalte.

Geneza

Romanul are o geneza complexa, fiind bazat pe propria existenta a scriitorului.

Mai intai, satul Silistea Gumesti este locul in care s-a nascut scriitorul si despre care marturisea ca este singurul loc in care a fost pe deplin fericit.

In al doilea rand, familia scriitorului si el insusi se regasesc in ipostaza personajelor de roman, Tudor Calarasul, tatal scriitorului despre care Marin Preda marturisea “Putea sta zile intregi pe stanoaga sa priveasca spectacolul lumii si nu s-ar fi plictisit niciodata” este modelul dupa care este conturat personajul Ilie Moromete.

Scriitorul insusi il reprezinta pe Niculae Moromete, mezinul familiei a carui copilarie a fost chinuita de toanele oii Bisisica.

Nila este chiar fratele scriitorului mort in al II-lea Razboi Modial, iar Tita si Ilinca sunt Mita si tot Ilinca din realitate, surori ale scriitorului.

Ipoteza

Opera literara “Morometii” apartine genului literar epic si este un roman social obiectiv realist postbelic.

Teorie

Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizare, cu o intriga complicata si o actiune ampla.

Romanul social este romanul ce dezbate viata citadina a unei comunitati.

Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe particularitati. Naratorul omnisicient si omniprezent nu-si schimba ipostaza fiind intotdeauna impersonal si narand la persoana a III-a. Viziunea asupra evenimentelor este “dindarat” adica obiectiva fara implicare.

Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul secolului al 19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.

Explicarea titlului

Titlul operei este un substantiv propriu care, denotativ face referire la membrii unei familii. Conotativ, titlul desemneaza o comunitate eponentiala, in care mentalitatea si modul de viata conduce in moduri diferite destinele umane. Este vorba despre mentalitatea arhaica a lui llie Moromete denumit, si “ultimul taran” si mentalitatea noua  fiilor cei mari Achim, Nila si Paraschiv, finalizata cu mentalitatea bazata pe valorile socialiste pe care o imbratiseaza Niculae Moromete, “un Ilie Moromete al timpurilor sale”.

Tema operei

Tema operei este constituita din viata scoaila a comunitatii rurale din Campia Dunarii, inainte si dupa al II-lea Razboi Mondial.

Subtemele romanului sunt problematica pamantului si familia, iar lait motivul este timpul.

Actiunea

Actiunea primului volum este plasata in vara anului 1937, iar actiunea celui de-al doilea volum surprinde o perioada temporala vasta situatia intre 1938-1962.

Daca primul volum se bazeaza pe tehnica narativa a simetriei si sta sub semnul unor vremuri rabdatoare “Se pare ca timpul avea oamenii nesfarsita rabdare”, volumul al doilea sta sub semnul unor vremuri ce-aduc schimbarea de ordin social ce rupe echilibrul satului romanesc. Timpul nerabdator este anticipat in finalul volumul intai.

Volumul al doilea este realizat prin tehnica narativa rezumativa si tehnica narativa a colajului. Daca in primul voul Ilie Moromete este personajul principal, in cel de-al doilea, Niculae Moromete devine personaj principal volumele evidentiind astfel antiteza dintre doua mentalitati diametral opuse regasite ca realitate in satul romanesc inainte si dupa al doilea Razboi Mondial.

Incipit

Incipitul prezinta locul si timpul petrecerii actiunilor, respectiv “campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial”, mai exact “inceputul verii”. Motivul literar al timpului este vazut bivalent – rabdator ” se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare” si grabit de evenimente. Viata oamenilor era calma si nu prezenta momentan conflicte mari. In continuare, se prezinta familia Moromete care se intorcea de la camp (se prezinta monografia satului) “caruta”, “prispa”, “unelte”.

Conflicte

Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul – banii).

Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele lui, dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste refugiul in biserica, dar in al doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de propunerea facuta fiilor lui, la Bucuresti.

Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatorise ii cuprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.

Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuie sa plateasca taxele il ironizeaza sau sustine ca invatatura nu aduce niciun “beneficiu”. Pentru a-si realiza dorinta de invatat, baiatul se desprinde treptat de familie.

Planuri narative

Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.

In prin plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Taran mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamanturile familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila si Achim isi doresc independenta economica. Ei se simt nedreptatiti pentr ca, dupa moartea mamei lor, Iliei Moromete s-a recasatorit cu alta femeie, Catrina, si ca are inca trei copii: Tita, Ilinca si Niculae. Indemnati de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclita Guica, ce trei baieti pun la cale un plan distructiv.

Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti fara stirea familiei, pentru a-si face un rost. In acest scop, ei vor sa ia oile cumparate printr-un imprumut la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili pentr munca la camp. Prin vanzarea oilor si a cailor, ar obtine un capital pentru a incepe viata la oras. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti urmeaza o grea lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa pelce cu oile la Bucuresti, sa le pasca in marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala.

Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant (“foncierea”). Insa, Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si o parte din zestrea surirlor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.

Planurile secundare completeaza actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica, discutiile din poiana lui Iocan, rolul institutiilor si al autoritatilor in satul interbelic. De exemplu, cuplul Polina – Birica reflecta tema iubirii si a casatoriei care nu tine cont de constrangerile sociale. Casatoria dintre fiica unui chiabur si un taran sarac e construieste polemic la adresa cuplului Ion – Ana, din romanul lui Liviu Rebreanu, dupa marturisirea lui Marin Preda intr-un interviu realizat de Florin Mugur.

Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare profunzime.

Secvente importante

Scena cinei este considerata “prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale condusa de un tata autoritar, dar “semnele” din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. Ilie Moromete pare a domina o familie formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbiti din cauza averii. Asezarea in jurul mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.

O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odata distrus arborele sacru, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.

Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, secerisul.

Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul. Este infatisata intr-o maniera originala (prin inregistrarea si acumularea de detalii ale existentei familiale taranesti) o realitate arhetipala: miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp se integreaza unui ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii traditionale.

In volumul al doilea, structurat in cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un sfert de veac, de la inceputul anului 1938, pana la sfarsitul anului 1962. Prin tehnica rezumativa, evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul naratiunii cunoaste reveniri (alternanta). Actiunea romanului se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile pe care ea le aduce si transformarea “socialista” a agriclturii dupa 1949, perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua, tulbure si violenta, transforma radical structurile de viata si de gandire ale taranilor. Satul traditional intra intr-un ireversibil proces de disolutie.

Conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in planul al doilea. Conflictul principal opune mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista. Personaje – reflector pentru cele doua mentalitati sunt Ilie Moromete (“cel din urma taran”) si fiul sau Niculae. Vechea imagine a lui Ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea distrusa a familiei nu se reface.

Volumul debuteaza cu o intrebare retorica “In bine sau in rau se schimbase Moromete?”. Ceilalti tarani isi schimba atitudinea fata de Ilie Moromete. Fostii prieteni au muit sau l-au parasit, iar cei noi (Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al Joachii) ii par mediocrii. Vechile dusmanii se sting. Tudor Balosu devine chiar binevoitor fata de vecinul sau. Guica murise, fara ca relatiile cu fratele sau sa se schimbe, iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei.

Moromete se apuca de negot, treburile merg bine, castiga bani frumosi, dar il retrage pe Niculae de la scoala pe motiv ca “nu-i aduce niciun beneficiu”. Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-i aduce acasa pe baietii fugari. De aceea cumpara la loc pamanturile vandute odinioara si pleaca la Bucuresti pentru a-i convinge sa revina la sat. Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nila, ca portar la un bloc si Achim care avea un mic magazin de “Consum alimentar”, resping incercarea de reconciliere a tatalui. Mai mult decat atat, afland de propunerea facuta fiilor, Catrina il paraseste si se duce sa locuiasca “in vale”, la Alboaica, fata ei din prima casatorie. Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se casatoresc, dar sotul Titei, desi scapa din razboi, moare intr-un accident stupid in sat.

Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete, este prezentata destramarea satului traditional, care devine “o groapa fara fund din care nu mai incetau sa iasa atatia necunoscuti”.

Fiul cel mic, Niculae, reprezinta in roman mentalitatea impusa, colectivista. Cautandu-si eul, devine adeptul “undei noi religii a binelui si a raului”, cum crede ca este noua dogma, socialista. Discutiile dintre tata si fiu au semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de viata, intre doua civilizatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau. Se inscrie in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o sarcina de la “judeteana” sa supravegheze buna functonare a primelor forme colective de munca: strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Dar se isca o agitatie agresiva in timpul careia un satean moare inecat in apele raului de la marginea satului. Idealist, se orienteaza cu dificultate in tesatura de intrigi pusa la cale de oportunistii de proefsie. Asa ca activistul Niculae Moromete este destinuit, se retrage din viata politica, isi continua studiile si ajunge mai tarziu inginer horticol. Evenimentele din Silistea – Gumesti au loc in vara anului 1951, in paralel cu secerisul si treieratul graului si cu sedinta organizatiei de partid, in care este numit presedinte al sfatului popular tanarul taran sarac, Vasile al Moasei.

Pe de alta parte, Ilie Moromete isi pierde prestigiul de altadata. Traieste o iubire tarzie cu Fica, sora mai mica a fostei sotii, care a fost toata viata indragostita de el. Apoi se implica in viata social-politica a satului, sprijinind candidatura lui Tugurlan in functia de presedinte al sfatului Popular pentru ca aceasta sa tempereze actiunea de colectivizare.

Ilie Moromete este numit de criticul N. Manolescu “cel din urma taran” pentru faptul ca, pana in ultima clipa nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie “sa dispara”. Este ilustrativ, in acest sens, monologul adresat unui personaj imaginar Baznae, in timp ce, pe ploaie, Moromete sapa un sant in jurul sirei de paie din gradina pentru ca apa sa se scurga, iar in alta parte a satului se pun la cale schimbari hotaratoare pentru destinul taranimii.

Monologul

Monologul este semnificativ in ansamblul romanului. Atitudinea personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza utopic, pe anularea unei clase sociale, taranimea, adica pe distrugerea unei civilizatii si a nui cod stravechi de comportament si intelepciune.

Moromete se stinge incet, traindu-si ultimii ani din viata in singuratate si tacere. Mai avea slabiciunea de a umbla prin sat. Ultima oara este adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata cand ii spune medicului “Domnule…eu intotdeauna am dus o viata independenta!”.

Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer hortcol si este casatorit cu o fata din sat, Marioara, fiica lui Adam Fantana, care ajunge si ea asistenta medicala. La inmormantarea tatalui, Niculae afla de la Ilinca, sora lui, ca tatal se stinge incet fara a suferi vreo boala. In final, tatal si fiul se impaca in visele baiatului.

Personaje

Romanul dezvolta o serie de personaje specifice lumii rurale neatinsa insa de schimbarile majore sociale in volumul 1, in volumul al 2-lea fiind surprinse tipuri umane dominate de realitati sociale ce le metamorfozeaza lumea interioara.

Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex: cap de familie dominand copiii din prima si a doua casnicie cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului bazata pe faptul ca era improprieticit si ca era cel mai inteligent si abil dintre tarani. Spre deosebire de alte personaje isi ascundea gandurile prin puterea disimularii.

Volumul al 2-lea il gaseste pe Ilie Moromete ca personaj secundar si ca un om dominat de timpul schimbarilor. Fuga baietilor mai mari la Bucuresti, faptul ca este parasit de Catrina, schimbarea sociala si pierderea pamanturilor il schimba pe Moromete care se consuma, nereusind sa poata intelege cursul istoriei. Cele doua valori, familia si pamantul sunt pe deplin pierdute, in modul simbolic reprezentand surparea valorilor interioare. Ca urmare, moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului arhaic, el fiind ultimul dintre tarani care mai crede in puterea pamantului.

Niculae este in primul volum personaj secundar surprins in scena cinei ca mezinul familiei ce nu avea nici macar un loc al lui la masa. Copilul evolueaza spre un elev dornic de invatatura, faptul ca obtine premiul 1, ducand la castigarea respectului tatalui sau. Din acel moment in inima lui Moromete se va produce schimbarea, Niculae avand tot sprijinul parintesc pentru a-si continua scoala.

Volumul al 2-lea il contureaza  ca personaj prinicipal, simbol al timpurilor noi, om cu carte dupa dorinta mamei si a invatatorului din sat. Personajul este conturat la fel ca si Ilie Moromete: un om cu personalitate si caracter puternic ce se poate usor adapta la niste timpuri pe care parca le intelege.

Catrina este personaj secundar, surprinsa in relatia cu Ilie Moromete ca sotia ce ii condamna acestuia singurele placeri: vorba si tunul. Este conturata specific lumii rural, fiind pastratoare de valori si obiceiuri rurale de mentalitati specifice satului. In plan personal, ea se opune spiritului contemplativ a lui Ilie Moromete si se instraineaaza de sotul care isi doreste copiii cei mari acasa, oferindu-le casa in ciuda a ce-i spusese sotiei.

Achim, Nila si Paraschiv reprezinta personaje secundare, fiii din prima casnicie, avand un mod rigid de viata impus de tatal lor. Sunt adepti unei vieti comode, de aceea cad usor in schimbarea vietii de la oars, separata de munca grea si complicata a pamantului. In volumul al doilea ofera o imagine bizara a tatalui lor cand ei se considera fericiti si impliniti, dar de fapt nu reprezinta nimic in lumea bucuresteana.

Stilul artistic

Stilul artistic duce la tenta specifica realista in care lipsesc cu desavarsire podoabele stilistice, limbajjul avand rolul de a da veridicitate limbii rurale si a modului in care este traita.

Concluzie

Ca urmare a celor evidentiate si argumentate, opera literara “Morometii” de Marin Preda este un roman realist social obiectiv, oferind o imagine ampla asupra conceptiei scriitorului despre lumea rurala inainte si dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

3 thoughts on “Romanul social obiectiv realist postbelic – Morometii – Marin Preda”

  1. BiancaA says:

    Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei,

    Foarte prost stai cu exprimarea :). Nu se înțelege nimic! Dezamăgitor, era chiar foarte bine structurat, însă exprimarea si NUMEROASELE greșeli pe care le găsesc aproape la fiecare propoziție, mă fac să caut pe alt site. O zi bună, eu zic să fii mai atentă, sau mai bine te lași de scris.

    1. admin says:

      Multumesc pentru completare! Eu zic sa cauti pe alt site si sa lasi comentariile negative 🙂

    2. George Eduard says:

      Daca esti asa de desteapta de ce nu te apuci tu de un blog? Urat din partea ta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *