Modernismul

Definitie:

Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional; in literatura romana, teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu. Dintre lucrarile sale cu privire la modernism, se remarca istoria civilizatiei romane moderne sau istoria literaturii romane contemporane.

Caracteristici:

In sens larg, modernismul este o tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a unei literaturi. Dupa cum demonstreaza Adrian Marino in strudiul critic Modern. Modernism. Modernitate, cuvantul modern trimite la o determinare temporala: „recent”, „de curand”, „nu de mult”. Acceptia cea mai raspandita a notiunii de modern deriva din esenta sa cronologica: prin extensiune, ceea ce dateaza de curand ori dintr-un trecut foarte apropiat, ceea ce este specific ultimului timp, se numeste modern. Modernul se opune ideii de clasic, invechit, depasit.

Modernismul – concept – arata Adrian Marino in studiul citat – se aplica tuturor curentelor si tendintelor inovatoare din istorie (religioase, filozofice, artistice, etc.), ansamblul miscarilor de idei si de creatie, care apartin sau convin epocii recente, altfel spus „moderne” , in conditii istorice date. Pot fi numite ca apartinand modernismului totalitatea miscarilor ideologice, artistice si literare care tind, in forme spontane sau programate, spre ruperea legaturilor de „traditie”, prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitraditionale, anticonservatoare, de orice speta, repulsie impinsa uneori pana la negativism radical. Prin extensiune, sunt incorporate modernismului curente literare ca simbolismul, expresionismul, futurismul si, mai ales, avangarda: dadaismul, suprarealismul, abstractionismul etc. Produs al evolutiei, modernismul implica diferentierea fata de literatura scrisa pana atunci, de tip traditional.

Prin modernism, Eugen Lovinescu intelege depasirea universului rural si renuntarea la orice fel de militantism de natura sociala, ideologica, politica etc. In conceptia sa, arta nu trebuie ingradita in niciun fel si nici angajata fortat in slujba altor idealuri, in afara de acela al propriei desavarsiri. In opozitie cu doctrinarii traditionalisti, care pledeaza pentru o tematica rurala, pentru cultivarea prin arta a nationalului si eticului, a sentimentului religios.

Lovinescu crede in desavarsita liberate si independenta a creatorului. Poetul – considera criticul – poate sa-si aleaga materialul de inspiratie din oricemediu, poate exprima orice tendinta, dupa cum poate sa nu exprime niciuna.

Lovinescu ofera astfel miscarii moderniste un reper teoretic, dar nu le cere scriitorilor sa fie neaparat modernisti. A fi modern nu inseamna numaidecat sa fi si talentat, iar modernismul nu acorda, in mod automat, valoare estetica.

Teoretizare:

Modernismul romanesc s-a constituit in jurul reviseti Sburatorul (1919-1922 si 1926-1827), aparuta sub directia lui E. Lovinescu. Intial se anunta ca o revista fara un program propriu-zis: Programul va iesi din talentul celor ce vor publica in „Sburatorul” ; meritul unei reviste sta in limitele scrisului colaboratorilor sai. Publicati isi fixeaza de la inceput o preocupare statornica – promovarea noilor talente: O revista – scrie E. Lovinescu – are datoria sa caute elemente tinere. Treptat, Sburatorul isi schiteaza o linie proprie, pe masura ce reprezentantii cercului isi aduna scrierile in volume. Programul revistei se contureaza tot mai precis in acord cu ideologia literara a lui E. Lovinescu, care porneste de la conceptia ca exista un spirit al veacului , numit de Tacit saeculum, adica o totalitate de conditii materiale si morale, configuratoare ale vietii popoarelor europene intr-o epoca data.

In paginile reviste Sburatorul au poezie, proza si cronici, intr-o prima etapa, tineri care vor ajunge scriitori importanti ai literaturii romane: Ion Barbu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, G. Calinescu s.a. Formula elastica a modernismului a permis atragerea unor scriitori cu vederi si opinii dintre cele mai diverse, uneori chiar opusi directiei lovinesciene ca metoda si conceptie.

In epoca interbelica, numeroase alte publicatii, aderente sau nu la principiile estetice ale Sburatorului, promoveaza orietarea moderna. Asa sunt revistele lui Camil Petrescu, Saptamana muncii intelectuale (1924) si Cetatea literara (1925-1926), cele ale lui Liviu Rebreanu, Miscarea literara (1926-1938) a lui Ion Valerian, Kalende (1928-1934).

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *