Drama existentiala si de idei – Iona Marin Sorescu (teatrul postbelic)

Drama existentiala si de idei

Iona Marin Sorescu

Autor

Marin Sorescu a fost un scriitor complex, apartinand literaturii postbelice alaturi de Nichita Stanescu, integrandu-se incurentul literar neomodernism.

Anul publicarii

Opera literara “Iona” a fost publicata in 1968 in revista “Luceafarul”, fiind inclusa in triologia cu titlu simbolic “Setea muntelui de sare”, alaturi de “Paracliserul” si “Matca”. Volumul are un titlu sugestiv pentru conturarea dorintei nesfarsite a omului de a cauta un absolut pe tot parcursul vietii. Paralela este expresiva “Cum un munte de sare nu-si poate potoli setea niciodata, nici omul nu va inceta sa viseze la o realitate la care probabil nu va ajunge niciodata”. “Iona” deschide o directie a meditatiei filosofice asupra omului si a vietii lui.

Geneza

Scrierea operei are doar aparent legatura cu mitul biblic, scriitorul imprumutand doar numele personajului si cele 3 zile in care Iona a stat in burta chitului. Mitul biblic il arata pe Iona ca un simplu pescar, ducandu-si existenta de pe o zi pe alta. Pentru a-l verifica, Dumnezeu il insarcineaza pentru a merge in cetatea Ninive sa-i duca cuvantul spre oamenii care si-au pierdut increderea in el. Dorind sa nu duca la indeplinire, Iona s-a imbarcat intr-o corabie, dar vazandu-i impotrivirea, Dumnezeu a iscat o furtuna puternica. Pescarii, stiind ca Iona este vinovat, l-au aruncat in apele involburate. Dupa 3 zile in care a stat in burta unui chit, avand timp sa mediteze asupra consecintele faptelor sale, a fost eliberat si a continuat drumu. El s-a asezat la umbra unui vrej de ricin, simtindu-se liber, dar D-zeu a uscat ricinul, amintindu-i lui Iona ca nimeni nu este liber cu adevarat.

Ipoteza

Opera literara Iona de Marin Sorescu apartine genului dramatic si este o parabola moderna de tip drama, cultivand categoria estetica a absurdului.

Teorie

Parabola este o povestire epica sau dramatica de tip alegoric ce are la baza invataturi morale sau biblice al caror targ descifreaza sensul parabolei.

Alegoria este procedeul artistic prin care datorita unei insiruiri de metafore, epitete, personificari, comparatii se trece de la o reprezentare abstracta la una concreta, materiala.

Drama este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza care prezinta o actiune cu un conflict puternic si personaje conflictuale, ce sunt angajate in lupta cu destinul sau cu sinele.

Absurdul este categoria estetica specifica genului dramatic prin care sunt evidentiate fapte sa elemente ciudate, bizare al caror inteles este ilogic.

Explicarea titlului

Titlul operei este format dintr-un substantiv propriu. In sens denotativ, „Iona”, in vreo limba veche, semnifica „eu”, iar in sens conotativ, titlul desemneaza un personaj aflat in cautarea propriului „eu”. „Iona” reprezinta intreaga omenire, fiind conditia umana in fata vietii sau in fata mortii.

Tema

Tema textului este conditia omului intr-un univers configurat ca spatiu inchis, se dezvolta o dezbatere despre libertate si necesitate, despre individ si sinele existential, despre singuratate si moarte.

Structura

Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri, fiecare dintre acestea prezinta alt context in care se afla personajul. Datorita faptului ca opera apartine genului dramatic, modul de expunere predominant este dialogul, dar in acest text este prezent monologul prin care personjul isi exprima framantarea sufleteasca.

Chiar daca existenta in scena a unui singur personaj poate parea surprinzatoare, nu este neaparat neobisnuita. Sorescu renunta la dialog, obligandu-si personajul (si implicit, actorul) sa se „dedubleze”, sa se plieze, sa se „stranga” dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice, facandu-l sa se comporta „ca si cum in scena ar fi doua persoane”. Consecintele sunt disparitia conflictului si a intrigii, iar plasarea actiunii are loc in planul parabolei.

Indicatii scenice

Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clarificarea semnificatiilor simbolice si de asemenea, de a oferi un sprijin pentru intelegerea problematicii textului. Evident, nimic din ce se intampla in scena nu trebuie interpretat in plan real, piesa fiind o parabola a cautarii spirituale a individului. Toate gesturile eroului, indicatiile de regie, decorul, totul trebuie asadar „citit” in cheie simbolica.

Actiunea

Tabloul 1 prezinta dorinta puternica a personajului de a-si auzi ecoul, in timp ce isi striga propriul nume. Este un pescar fara noroc aflat pe o mare bogata. Pescuieste in acvariu, aruncand pestii in navod. Acvariul cu pestisori = comuni, nu exotici – semnifica existenta limitata. Libertatea pestilor din acvariu este o falsa libertate, ca si cea a lui Iona.Datorita faptului ca destinul ii este neprielnic, acesta isi aduce pestii de acasa. Iona are sentimentul ratacirii, al incapacitatii de a-si scimba propriul destin si este obligat sa-si accepte propria soarta. La finalul tabloului, este inghitit de pestele urias pe a carui gura statea. Se identifica motivul vanatorului devenit vanat. Inghitirea lui Iona de catre chit are o semnificatie concreta, peste mare il inghite pe cel mic.

Tabloul 2 arata captivitatea, se petrece in intuneric, in interiorul pestelui 1. Iona nu isi mai aminteste daca a fost inghitit de viu sau mort. Vorbeste mult, incearca sa se convinga ca este liber, ca poate sa faca ce vrea, pentru a-si demonstra ca nu ii este frica. Meditatia sa capata note existentialiste. Gaseste un cutit pe care pestele uitase sa i-l ia. In finalul tabloului, devine melancolic, visator si este ispitit de o banca de lemn pe care sa o aseze in mijlocul marii.

Tabloul 3 arata ca Iona este in interiorul pestelui 2, care inghitise primul peste. Apar in scena doi pescari, purtand pe umeri barne grele, simbolizand oamenii resemnati cu povara in spate a propriei existente. Iona ajunge in burta pestelui 3 si isi aminteste lucruri marunte din viata sa. In finalul tabloului este dominat de o spaima ivita din enin si se simte privit de o multime de ochi.

Tabloul 4 il arata pe Iona in burta ultimului peste spintecat, unde se zareste o plaja. Este tot singur, dar apar din nou in scena cei doi pescari, purtandu-si in continuare barnele. Vazandu-i ajunge la concluzia ca orizontul e „un sir nesfarsit de burti”. Nu isi aminteste cine este, de aceea incearca sa se regaseasca. La final, constientizeaza propria-i identitate „Iona. Eu sunt Iona”. Prin sinucidere, Iona isi redescopera propria individualitate. Iona se va regasi in final, prin sinucidere.

Simboluri si semnificatii

La nivelul operei, regasim diferite simboluri si semnificatii care imbogatesc textul.

Labirintul este un simbol al drumului pentru cunoasterea de sine. In mitologie, labirintul semnifica spatiul initierii prin cunoastere, iar iesirea din labirint inseamna renastere.
Apa este existenta intesata de un sir neintrerupt de capcane.
Metafora pestelui semnifica spatiul singuratatii absolute al unui exil fortat.
Dedublarea arata faptul ca personajul ajunge la dedublarea verbala si a propriei fiinte. El vorbeste cu sine, se striga. Iona sufera de singuratate si cauta sa o depaseasca, fiind instrainat, el vrea sa comunice cu cineva. El vorbeste, chiar daca nu i se raspunde, aceasta fiind conditia omului intr-o lume in care ceilalti tac sau nu aud.
Pestii sunt simboluri ale fiintelor primare, ale tacerii si ale plutirii.
Marea inseamna libertate, iluzie. Visul lui Iona de a instala o scandura in mijlocul marii – simbol al statorniciei in jocul neobosit al apelor.

Constructia personajului si explicarea comportamentului

„Iona” este personajul principal, masculin, neomodernist, simbolic, alegoric. Este inspirat de personajul biblic, Iona, fiind un personaj care aspira spre absolut. Un pescar ghinionist, copilaros si inocent, vorbeste mult considerand singura metoda de a supravietui, devine vanatorul vanat. Fiind un prizonier al vietii, al societatii, al familiei, al propriului caracter, al propriei mentalitati, de fapt este simbolul omului secolului 20, care se confunta cu numeroase probleme existentiale. Iona este, asadar omul prins fara voia lui intr-o capcana din care incearca pur si simplu sa scape. Dar constientizarea propriei conditii si, drept urmare, gandul ca trebuie sa gaseasca o solutie de salvare nu vine de la sine. Ideea cautarii se insinueaza mult mai tarziu in mintea lui. Primele sale actiuni sunt mai degraba rodul unor impulsuri de moment decat niste acte rationale. Iar rezultatul este nul. Iona spinteca burta pestelui care l-a inghitit si se trezeste in burta altuia mai mare decat a primului. Iesirea din limite inseamna intrarea in limite noi. Va repeta gestul de mai multe ori, dar de fiecare data cu acelasi rezultat, caci vointa de a se salva, ea singura, nu este suficienta. “Doamne, cati pesti unul in altul, exclama el mirat, cand au avut timp sa se aseze atatea straturi?” Intelegerea se va produce abia la final. Eroul alesese un drum gresit, care ducea in afara. Calea cea adevarata, singura de altfel, se afla inlauntrul nostru. “Trebuie sa o iau in partea celalata…E invers. Totul e invers”, exclama el in final, iluminat. Cuvantul “magic”, care marcheaza clipa descoperirii propriei identitati, a fost eu:”Eu sunt Iona!”.

Gestul de a-si spinteca burta nu trebuie asadar inteles ca o sinucidere, de vreme ce nicio actiune din text nu se manifestase in planul realitatii, ci tot simbolic: omul a gasit calea, iar aceasta se afla in sine.

Limbajul

Limbajul este comun, piesa fiind o parabola sub forma unui monolog dramatic.

Concluzie

„Iona” este o meditatie asupra conditiei omului modern care, ca orice om privit generic, sufera rigorile unei cauzalitati exterioare.

Sursa inspiratie: teorieliterara.wikispaces.com

 

7 thoughts on “Drama existentiala si de idei – Iona Marin Sorescu (teatrul postbelic)”

  1. Mihai says:

    Foarte bun comentariul.

    1. admin says:

      Multumesc 😀

  2. maria says:

    Util si pe intelesul meu

  3. Valentina says:

    Super fain structurat.

  4. Raissa says:

    Deci.. e perfect!

    1. admin says:

      Ma bucur ca te-am putut ajuta!

  5. Anca Anton says:

    1. Iona biblic nu era pescar sărac, ci prorooc. Dumnezeu i-a dat o misiune, nu l-a pus la încercare. Ninivitenii la care a fost trimis erau păgâni, deci nu aveau cum să își piardă încrederea în Dumnezeul evreilor. În burta mosntrului marin, Iona nu a meditat, ci s-a rugat. Dumnezeu nu a trimis viermele să roadă rădăcina vrejului pentru a-i arăta lui Iona că nimeni nu e liber, ci pentru a-i da o lecție despre îndurare.
    2. Limbajul dramei este puternic metaforizat, aceasta cuprinzând pasaje cu caracter liric.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *