Arta poetica moderna – Flori de mucigai Tudor Arghezi

Arta poetica moderna

Flori de mucigai

Tudor Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Peintuneric,in singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucratimprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa,
De sete de apa
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghiaingereasca
Am lasat-o sa creasca
si nu mi-a crescut –
Sau nu o mai am cunoscut.

Era intuneric. Ploaia batea departe, afara.
si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

Perioada literara

Perioada interbelica lanseaza in literatura romana o serie de poeti si scriitori care imbratiseaza curentele moderne, aduse de schimbarea culturala si in spatiul autohton.

Autor

Considerat a doua mare personalitate poetica dupa Eminescu, Tudor Arghezi scrie o opera unica in versuri si proza orientata pe o tematica diversa.

Teme argheziene

Cele patru mari teme ce se regasesc in opera poetica diversifica in subteme si ipostaze. Poezia filozofica urmareste ca tema majora contradictia esentiala vazuta in ipostaza filozof. Subtemele urmaresc: arta poetica (volumul “Cuvinte potrivite” 1928), confruntarea cu ideea de divin, poetul reusind sa impuna 3 tendinte in raportul eul liric-divinitate, supunerea fata de D-zeu si condamnarea acestuia, negarea (de ex. Psalmii arghezieni in nr de 16, unul singur, “Psalmul de toamna” abordand tema iubirii, publicati majoritatea in volumu “Cuvinte potrivite”) si confruntarea cu ideea non-fiintei, a mortii, pe care poetul o vede in dubla ipostaza: moartea ca un joc menit sa-i obisnuiasca pe copii cu ideea disparitiei parintilor (de-a v-ati ascunselea) si moartea in sens radical, cea care duce la disparitia a tot (duhovniceasca).

A doua mare tema este reprezentata de poezia sociala. Volumul reprezentativ in care se dezvolta tehnica estetica a uratului, o prima tendinta a temei este “Flori de mucigai” (1931). Marile evenimente sociale se regasesc in volumul (1907 – Peisage), iar omul in evolutia sa este cantat in volumul “Cantare omului”.
Poezia “Iubirii” ocupa un loc aparte in volumul “versuri de seara”. APar aici tendinte in abordarea temei: iubita-vazuta in ipostaza casnica de sotie, stapana a universului exterior, dar nu si a inimii poetului, de exemplu mireasa si iubita dorita, visata, dar refuzata in momentul implinirii acestuia (melancolia).
Un loc apare il ocupa tema jocului regasita in poezia ludica a boalei, faramei, poezie destinata atat celor mici cat si adultilor (“buruieni”, “martisoare”, “cantec de adormit Mitzura”).

Elemente de modernism

Poezia argheziana se caracterizeaza prin urmatoarele elemente de modernism: poezia peste expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland intre stari contradictorii sau incompatibile, tentatia absolutului , exista unor “categorii negative”: estetica uratului si crestinismului in ruina, incalcarea conventiilor si a regulilor, libertatea absoluta a inspiratiei; poezia poate transfigura artistic ale realitatii altadata respinse. Lumea marginalizata a hotilor sau a criminalilor ascunde un mesaj optimist: mizeria sau pacatul nu distrul fondul de umanitate. Infatisarea pentru prima data in poezia romana, implinirea prin iubirea de tip casnic si ipostaza femeii-sotie, limbajul poetic: ambiguitate, expresivitate, magia limbaului si forta sa de sugestie se realizeaza prin schimbari esentiale la nivelul lexical si sintactic. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale. Rolul poetului este de a “potrivi” cuvintele; sparge tiparele topice si sintactice (se creeaza un nou limbaj poetic) fantezia metaforica provoaca o coontaminare de lucruri obiectiv si logic incompatibile, innoiri prozodice (cultivarea versului liber sau combinarea diversa a unor elemente ale prozodiei clasice).

Volumul

In anul 1930, poetul publica volumul in proza “Poarta neagra” in care surprinde o lume de margine de Bcuresti, o lume a talharilor, hotilor si criminalilor, nevalorificata moral. In anul 1931, prin publicarea volumui “Flori de mucigai”, poetul, aplicand tehnica esteticii uratului, valorifica moral mediul marginalizat, incluzand mediul inchisorilor.
Titlul volumului este sugestiv cu privire la valorificarea artelor poetice in exprimarea conceptiei despre univers.
Titlul poeziei Flori de mucigai, omonim cu cel al volumul, surprinde in mod artistic conceptia argheziana asupra poeziei sociale.

Ipoteza

Opera literara “ Flori de mucigai ” apartine genului liric si este o arta poetica moderna.

Teorie

Arta poetica este un crez literar, arta de a scrie, prin care poetul isi trasmite conceptia sau viziunea asupra universului poeziei si procesului de creatie.
Modernismul reprezinta o orientare culturala manifestata la inceputul secolului 20, in care noul si inovatia formelor se opuneau valorilor de tip traditional.

Explicarea titlului

Din punct de vedere morfologic, titlul poeziei este format din doua substantive comune, care, denotativ se referea la plante cu florescenta si la putreziciune, degradare, dezintegrare. Din punct de vedere conotativ, titlul este un oximoron care dezvolta in textul poetic doua capuri antitetice. Florile exprima sublimul, sensibilul, emotia pe care poetil o transpune in stihuri. In ampul semantic se regasesc sintagme precum “stihuri”, “unghia ingereasca”, “unghiile de la mana stanga”, “stihuri fara an”, “stihuri de groapa”, “stihurile de acum”.
Campul semantic al mucegaiului este semnificativ pentru ceea ce defineste un mediu al carcerei, nepropice actului creator si lipsit de amprenta divinitatii. Din acest camp se remarca sintagme precum “parete de firida goala”, “tencuiala”, “intuneric”, “singuratate”, “puterile neajutate”, “imprejurul”.
Legatura dintre semnificatia esteticii uratului care reprezinta esenta poeziei si este data de metafora “unghiile de la mana stanga”. Aceasta metafora arata poezia imperfecta, dar care totusi trebuie scrisa pentru ca menirea poetului este de a crea.

Tema

Tema poziei Flori de mucigai este creatia si efortul pe care poetul il depune. Apare si conditia in care poetul isi pierde virtutile. Motivele literare prezente in text sunt “parete”, “stihuri”, “unghia”.

Structura compozitionala

Structura operei  Flori de mucigai este alcatuita din 3 parti. Primare parte este cuprinsa intre primul vers si al VIII-lea, semnificand inchisoarea, locul ingust format de 4 pereti prin care lumina intra doar printr-o mica fereastra. Cea de-a doua secventa cuprinde urmatoarele 4 versuri momentul in care intampina obstacole si isi pierde inspiratia. A 3-a secventa este constituita de ultima strofa a poeziei in care se repeta ideea de singuratate si reprezinta nevoia eului liric de a aborda un nou tip de versuri.

Comentariu

Poezia Flori de mucigai debuteaza cu problemele personale prin care sunt desemnate stihurile ca rod al creatiei poetice. Eul liric devine propriul Dumnezeu intr-un spatiu impropriu “pe intuneric, in singuratate”. Actul creator este ilustrat prin verbele “le-am scris” si “au lucrat”. Mediul carcerei se realizeaza plastic prin folosirea substantivelor “parete”, “tencuiala”, “intuneric” si “singuratate”. Peretele de firida goala din care lipseste flacara vie a indrumarii divine prefigureaza o poezie imperfecta. Adjectivul “goala” semnifica lipsa creatiei, golul din mintea eului poetic. Imperfectiunea este ilustrata prin prezenta a doar 3 dintre apostoli “lui Luca, lui Marcu si lui Ioan”. Animalele din versul “nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul” reprezinta obiecte totemice pentru apostoli, ele protejandu-i, fiind ca un simbol, putere fizica si psihica, dar si spirit de observatie (“ochi de vultur”). Poezia se regaseste sub forma stihurilor, termeni ce simbolizeaza o lume veche, pierduta, imposibil de regasit intr-o alta dimensiune temporala “sunt stihuri fara an” semnifica pierderea notiunii timpului, nu se tine cont de timpul pierdut. Versurile sugereaza teme poetice specifice eului poetic, ingradit vesnicia, moartea, dorinta de renastere, dorinta de libertate “stihuri de groapa” reprezinta moartea, in care eul liric este prins, “Si de foame de scrum” semnifica renasterea, pasarea Phoenix renascuta din cenusa, eul liric bazandu-se pe aceasta idee, renasterea din scrum, din nimic. Versurile sunt specifice doar acelui moment “stihurile de acum”. Metafora unghiei ingeresti simbolizeaza harul divin, inspiratia eului poetic care dispare “cad nu s-a tocit unghia ingereasca”. Harul divin pe care eul liric incearca sa si-l insuseasca, crezandu-se Dumnezeu, dar este la fel de neputincios si acest lucru continua deoarece inspiratia nu-i revine “Am lasat-o sa creasca/ Si nu mi-a crescut – / Sau nu o am mai cunoscut”. Eul liric se pierde in neputinta totala, contempandu-si conditia damnata. Intunericul se opune luminii, libertatii si completeaza mediul descris in prima secventa lirica.

Mediul sumbru ramane, blocand orice raza de lumina, iar apoi apare dualitatea apei. In a doua secventa, apa (“De sete de apa”) semnifica dorinta de renastere, dar acum apa (“ploaia batea departe, afara”) reprezinta ploaia care degradeaza un mediu deja supus putreziciunii. Libertatea este tot mai indepartata, ca urmare si conditia de poet este supusa degradarii. Efortul creator devine dureros “si ma durea mana ca o ghiara”, unde gheara este simbol al maleficului, al sentimentelor distructive. Neputinta este subliniata din nou “Neputincioasa sa se stranga”. Eul liric incearca sa-si readuca inspiratia. In ultimul vers, poetul constientizeaza ca doar prin poezie isi poate menine conditia umana, iar versurile ce vor urma (“Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga”) exprima o poezie intoarsa in care sentimentul neputintei incearca sa estompeze toate trairile negative, astfel eul liric nu renunta si isi foloseste si utima sursa de inspiratie.
Stilul artistic devine expresiv, tocmai prin imbinarea termenilor din diverse stiluri registrice si modelarea figurilor de stil pentru a evidentia simbolistica metaforei si a oximoronului.

Limbajul artistic

Morfologic, poezia se axeaza pe substantive care se opun mediului creator (“tencuiala”, “intuneric”, “ploaia”, “parete de firida goala”) – mediul si substantive creatoare (“stihuri”). Verbele definesc actul creator atata ca mod de a scrie poezia cat si ca fiintare a ei (“am scris”, “sunt”).
Substantivele se organizeaza in figuri de stil moderne: oximoronul “flori de mucigai” si metafora “unghia ingereasca”. Rolul acestora este subliniat prin folosirea termenilor religiosi “Luca”, “Marcu”, “Ioan”, “taurul”, “leul”, “vulturul”. Ca figuri de stil, avem epitetul “firida goala”, enumeratiile “nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul” si “lui Luca, lui Marcu si lui Ioan”, comparatia “ma durea mana ca o ghiara”. Ca si imagini artistice avem imaginile vizuale “Era intuneric”, “Ploaia batea departe, afara”, imagini dinamice “m-am silit sa scriu cu unghia de la mana stanga”.

Moduri de exunere

Modurile de expunere sunt descrierea artistica si monologul liric adresat in forma confesiva. Mediul inchisorii si poezia creata sunt evidentiate descriptiv. Durerea interioara a eului si neputinta sunt eidentiate confesiv. Ca urmare, lirismul devine subiectiv.
Marcile lexico-gramaticale prin care este evidentiata prezenta eului poetic sunt verbele la persoana I “am scris”, “am cunoscut”, “am lasat”, pronume personale si reflexive la persoana I singular “mi”, “ma”, monologul liric adresat “le-am scris cu unghia pe tencuiala”.

Concluzie

Ca urmare a celor mentionate anterior, opera “ Flori de mucigai ” este o arta poetica moderna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *