Eu nu strivesc […] – Lucian Blaga

 Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga – incadrare in perioada literara, curent literar

Poet si prozator modern si expressionist, dar si un innovator al conceptiei modern asupra poeziei. Temele operei sale valorifica teme deja lansate in literature, supuse insa filtrului filozofic pe baza caruia isi concepe lumea poeziei. In opera sa, simbolurile primesc diverse conotatii, fiind incluse in metafore revoltatorii.

Sistemul filozofic blagian

Lucrarile sub forma de triologie: striologia culturii, a valorii si a cunoasterii surprind viziunea folozifica a lui Lucian Blaga in care se dezvolta cu privire la poezie 2 concepte operationale: cunoasterea si stilul.
Filozoful Lucian Blaga defineste 2 tipuri de cunoastere pornind de la simbolistica luminii ce primeste astfel sens metaforic. Cunoasterea luciferica specifica poetului este contrara ratiunii si logicii, avand ca scop potentarea misterului universal pe care prin poezie, poetul il ascunde in metafore.

Cele 2 tipuri de cunoastere sunt antitetice, scopul lor fiind diferit: cunoasterea poetului protejeaza tainele universului in cuvinte, iar cunoasterea rationala distruge misterul.
Stilul artistic specific poeziei blagiene se bazeaza pe metafora, un element important al filozofiei culturii si cunoasterii. Astfel, in conceptia ganditorului, poet se diferentiaza metafora plasticizanta care da concretete termenilor fara a le imbogati continutul, specifica timpului de cunoastere paradisiaca si metafora revelatorie care defineste un mister esential prin insusi continutul lui.

Se contureaza astfel un ansamblu al poeziei moderne in viziunea lui Lucian Blaga dominate de simbolistica luminii asociata ideii de cunoastere.

Obiectul cunoasterii luciferice este intodeauna un mister care pe de o parte se arata prin semnele sale si de pe o alta parte se ascunde dupa semnele sale […] Cunoasterea luciferica provoaca o criza in obiect <<criza>> in sensul unei despicari care rapeste obiectul echilibrului launtric.

Etapele creatiei poetice se organizeaza in functie de eul liric ce-si gaseste ipostaze diferite de acceptare sau de negare a universului. Se reflecta astfel raportul sinelui cu universal: eul stihial dezlantuit, eul de tip problematizator, intrebator, eul alienat, instrainat, eul reconcilian.

Etapele creatiei blagiene in numar de 4 se incadreaza in volume representative ce urmaresc elemente modern expresioniste sau de tip traditionalist:

  • Inceputul poetic sta sub semnul expresionismului mitic si spiritualist. Blaga marturiseste ca vine catre expressionism din directia unui “traditionalism metafizic autohton”. El respinge caricaturalul si gratescul cultivat de expresionistii germani, manifestandu-se euphoric si extatic. Imaginea existentei si a lumii este inclusa de o unitate cosmica. Exarcebarea eului, isteria vitalista, elanul dianisiac.
  • Incepand cu volumul “In marea trecere” (1924) si continuand cu “Lauda somnului” (1929) “rupture antalogica” dintre eul liric si univers se precizeaza.
  • Volumele “La cumpana apelor” (1933) si “La curtile dorului” (1938) marcheaza o mai accentuate inspiratie folclorica.
  • Schimbarea zodiei se produce odata cu volumul “Nebanuitele trepte”

 STRUCTURA COMPOZITIONALA

Opera se bazeaza pe o structura antitetica in care se identifica 3 secvente lirice.
Prima secventa lirica contine primele 5 versuri ale poeziei in care eul poetic defineste viziunea proprie asupra universului.
Secventa a doua este cuprinsa de la versul 6->14. Ultima secventa lirica curpinde ultima parte a poeziei pana la versul 20 in care se reia idea de iubire a universului asupra caruia se reflecta cunoasterea luciferica.

ANALIZA TEXTULUI LIRIC

Poezia debuteaza cu sintagma titlu in care se reia in mod simbolic metafora perfectinii universale.
Forma negative a verbelor nu strives, nu ucid semnifica o acceptare a lumii in perfectiunea ei vazuta prin prisma cunoasterii luciferice.
Mintea impune ratiune opusa menirii poetului identificata in versul “in calea mea”.
In ampla enumeratie “in flori, in ochi, pe buze ori morminte” se afla universal identificat prin elementele lui de baza: florile arata misterul frumusetii si al vietii, ochii surprind misterul sinelui, buzele subliniaza taina cuvantului si a iubirii, iar mormintele taina mortii.
Metafora luminii “lumina altora” reprezinta cunoasterea de tip paradisiaca a carui scop este perceperea universului.
Ca urmare, vraja nepatrunsa va fi descifrata, iar universal isi va pierde farmecul din adancimile de intuneric.
Si pentru ca menirea poetului este de a scrie poezie schimband mentalitati datorita puterii cuvantului va reusi sa aduca si mai spornic taina universal.
Se compara cu luna motiv, literar romantic, astru ceresc, ce il inspira si da farmec noptilor.
Forii de sfant mister sunt de neinteles pentru neinitiati, pentru rationali si intelegere, scopul fiind de a metaforiza universal sub ochii poetului care se inspira din toate tainele acestuia: din frumos si viata (flori), din cunoasterea de sine si existenta (ochi), din iubire si cuvant (buze), din marea taina a mortii, marea trecere (morminte).

CAMPUL SEMANTIC DOMINANT SI SEMNIFICATIA METAFORELOR

Opera se organizeaza datorita temeie pe baza campului semnatic al cunoasterii idenfiticat cu ajutorul celor doua metafore central e “lumina mea” si “lumina altora”. Verbele la forma negative “nu strivesc”, “nu ucid” si cele care arata o acceptare a universului fara a-l schimba, iubesc si intalnesc se opun verbului “sugruma”, facandu-se astfel separarea dintre poet si lume.
Comentarea metaforei central “corolla de minuni a lumii”, metafora revelatorie in relatie cu alte metafore precum “vraja nepatrunsului ascuns”, “adancimi de intuneric”, “largi fiori de sfant mister”
Comentarea oximoronului in relatia cu metafora luminii.
Alte figuri si imagini artistice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *