CURS 1. OBIECTUL ŞI METODA ECONOMIEI POLITICE

CURS 1. OBIECTUL ŞI METODA ECONOMIEI POLITICE

CAPITOLE

OBIECTUL DE STUDIU AL ECONOMIEI POLITICE

STRUCTURI ÎNTÂLNITE ÎN STUDIUL ECONOMIEI

 

Ştiinţa economică poate avea în centrul său, ca obiect de studiu:

  • concentrarea asupra scopului producţiei: acoperirea trebuinţelor umane, maximizarea satisfacţiei consumatorului
  • gestiunea patrimoniului
  • considerarea intereselor drept pârghii economice principale
  • acordarea primatului rarităţii şi raţionalităţii economice
  • bogăţia (avuţia) ca sursă a bunăstării

 

Economia politică este ştiinţa care:

  • Studiază relaţiile dintre input – urile şi output – urile unui sistem economic, în scopul alocării optime a resurselor necesare
  • Reliefează totalitatea fenomenelor şi proceselor care apar şi se manifestă între actorii economici
  • Analizează şi identifică nevoile existente în societate orientând astfel deciziile economice; finalitatea este posibilitatea evaluării acţiunilor economice
  • Crează oportunităţi celor care o cercetează

 

Economia ca ştiinţă are ca obiect de studiu problema economică fundamentală: ce să se producă, cât, cum şi pentru cine, în condiţiile unor resurse limitate şi nevoi nelimitate.

STRUCTURI ÎNTÂLNITE ÎN STUDIUL ECONOMIEI

 

Microeconomia studiază totalitatea fenomenelor şi proceselor desfăşurate la nivelul agenţilor economici primari.

Mezoeconomia reliefează legăturile existente între sectoarele şi ramurile economice făcând trecerea de la micro – la macroeconomie.

Macroeconomia abordează comportamentul unei economii în ansamblul său.

Mondoeconomia presupune o abordare de ansamblu, sistemică a economiilor naţionale.

 

Microeconomia – componentă a ştiinţei economice care studiază fenomenele, procesele, acţiunile şicomportamentele individuale ale diverselor entităţi economice, la nivelul menajelor (familiilor), firmei sau cel mult al unei industrii. Studiază atât comportamentul producătorilor cât şi al consumatorilor, pe baza rezultatelor desprinse explicând funcţionarea generală a sistemului economic în ansamblul său.

Mezoeconomie – componentă a ştiinţei economice care face trecerea de la microeconomie la macroeconomie având ca domeniu principal de analiză sectoare ale economiei naţionale (primar, secundar, terţiar), ramuri de activitate (chimie, metalurgie, panificaţie, etc) sau chiar activitatea economică a unei anumite regiuni economice.

Macroeconomia – componentă a ştiinţei economice care are drept obiect de analiză structura,

funcţionalitatea şi comportamentul de ansamblu al economiei ca sistem.

Face posibilă surprinderea mecanismului de funcţionare al economiei naţionale, echilibrele şi

dezechilibrele economice existente, perioadele de expansiune sau recesiune economică, politicile

macroeconomice, relaţiile economice între diferite economii naţionale.

Mondoeconomia – componentă a ştiinţei economice care analizează procesele, faptele şi

comportamentele entităţilor economice la nivel global.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *